DREPT PROCESUAL PENAL - Roger-univ.ro

2m ago
5 Views
0 Downloads
1.40 MB
130 Pages
Last View : 10d ago
Last Download : n/a
Upload by : Cade Thielen
Share:
Transcription

Lector univ. dr. ELISABETA BOŢIANDREPT PROCESUAL PENALNote de cursEditura BURG, Sibiu, 2014

C u p r i n s:PARTEA GENERALĂCap. I. Introducere în studiul dreptului procesual penal .p. 6Infracţiunea şi justiţia penalăProcesul penal, mijloc de realizare a justiţiei penaleDreptul procesual penal. Obiect şi sarciniRaportul juridic procesual penal. Noţiune, conţinut şi trăsăturiIzvoarele dreptului procesual penalNormele procesual-penale şi interpretarea lorAplicarea legii procesual-penale în timpAplicarea legii procesual-penale în spaţiuCap. II. Principiile fundamentale ale dreptului procesual penal . p. 16Sistemul principiilor fundamentale ale dreptului procesual penalLegalitatea procesului penalOficialitatea procesului penalAflarea adevăruluiRolul activ al organelor judiciarePrezumţia de nevinovăţieGarantarea libertăţii persoaneiRespectarea demnităţii umaneGarantarea dreptului de apărareEgalitatea persoanelor în procesul penalOperativitatea în procesul penalLimba în care se desfăşoară procesul penal; folosirea limbii oficialeprin interpretGarantarea dreptului la un proces echitabilCap. III. Participanţii în procesul penal p. 29Noţiunea de participanţi în procesul penalInstanţele de judecatăMinisterul PublicOrganele de cercetare penalăPărţile în procesul penalReprezentanţii, succesorii şi substituiţii procesualiApărătorul în procesul penalCap. IV. Acţiunile în procesul penal .p. 46Acţiunea în justiţie. NoţiuneAcţiunea penală. Obiectul, subiecţii şi trăsăturile saleDesfăşurarea acţiunii penale2

Cazurile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau nu poate fiexercitatăAcţiunea civilă. Obiectul, subiecţii şi trăsăturile saleDesfăşurarea acţiunii civileRaportul dintre acţiunea penală şi acţiunea civilăCap. V. Competenţa în materie penală .p. 65Noţiunea de competenţăFormele competenţeiCompetenţa instanţelor de judecatăCompetenţa organelor de urmărire penalăProrogarea de competenţă, strămutarea, incompatibilitatea şi conflictele decompetenţăCap. VI. Probele şi mijloacele de probă .p. 80Noţiunea de probă. Importanţa probelor şi clasificarea lorMijloacele de probă în procesul penalDeclaraţiile părţilor şi ale martorilorÎnscrisurile şi mijloacele materiale de probăInterceptările şi înregistrările audio-videoConstatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legalăExpertizeleCap. VII. Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale . .p. 104Noţiunea de măsuri procesuale. ClasificareMăsurile preventive. Aspecte generaleMăsurile preventive privative de libertateLuarea, înlocuirea, prelungirea, revocarea şi încetarea măsurilor preventiveprivative de libertateMăsurile preventive restrictive de libertateAlte măsuri procesualeCap. VIII. Actele procesuale şi procedurale comune .p. 119Noţiunea şi clasificarea actelor procesuale şi proceduraleTermenele şi sancţiunile proceduraleCitarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducereModificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale şi înlăturareaunor omisiuni văditeCheltuielile judiciare şi amenda judiciară3

PARTEA SPECIALĂCap. IX. Urmărirea penală .p. 131Consideraţii generale privind urmărirea penalăCompetenţa organelor de urmărire penalăSupravegherea exercitată de procuror în activitatea de urmărire penalăDesfăşurarea urmăririi penaleSuspendarea urmăririi penaleSoluţiile care pot fi date în timpul sau la sfârşitul urmăririi penalePrezentarea materialului de urmărire penalăTerminarea urmăririi penaleTrimiterea în judecatăReluarea urmăririi penalePlângerea împotriva actelor de urmărire penalăPlângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatăCap. X. Procedura plângerii prealabile .p. 129Noţiunea de plângere prealabilăIntroducerea plângerii prealabileAspecte particulare privind procedura plângerii prealabileCap. XI. Dispoziţii generale privind judecata . .p. 133Noţiuni generalePrincipii specifice fazei de judecatăDispoziţii generale privind judecataStructura fazei de judecatăCap. XII. Judecata în primă instanţă . .p. 142Consideraţii generaleEtapele procesuale ale judecăţii în primă instanţăAlte situaţii în cadrul cercetării judecătoreştiDeliberarea şi luarea hotărâriiHotărârea judecătorească. Conţinut şi structurăCap. XIII. Căile de atac ordinare p. 158Apelul. Noţiune, declararea apeluluiEfectele apeluluiJudecarea apeluluiRecursul. Noţiune, declararea recursuluiHotărârile penale supuse recursuluiCazurile de declarare a recursuluiEfectele recursuluiJudecarea recursuluiCap. XIV. Căile extraordinare de atac .p. 172Contestaţia în anulare4

RevizuireaRecursul în interesul legiiCap. XV. Executarea hotărârilor penale .p. 182Punerea în executare a hotărârilor judecătoreştiAutoritatea de lucru judecatSchimbări şi modificări în executarea unor hotărâriContestaţia la executareCap. XVI. Proceduri speciale . .p. 187Consideraţii generale. Sistemul procedurilor speciale în Codul de procedurăpenalăUrmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagranteProcedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridiceProcedura în cauzele cu infractori minoriProcedura dării în urmărireProcedura reabilitării judecătoreştiRepararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării penedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegalProcedura în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciareAsistenţa judiciară internaţionalăBibliografie selectivă p. 1995

PARTEA GENERALĂCAPITOLUL I: INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUIPROCESUAL PENAL1. INFRACŢIUNEA ŞI JUSTIŢIA PENALĂ2. PROCESUL PENAL, MIJLOC DE REALIZARE A JUSTIŢIEIPENALE3. DREPTUL PROCESUAL PENAL. OBIECT. SARCINI4. RAPORTUL JURIDIC PROCESUAL PENAL. NOŢIUNE,CONŢINUT ŞI TRĂSĂTURI5. IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL PENAL6. NORMELE PROCESUAL PENALE ŞI INTERPRETAREA LOR7. APLICAREA LEGII PROCESUAL PENALE ÎN TIMP8. APLICAREA LEGII PROCESUAL PENALE ÎN SPAŢIU1. Infracţiunea şi justiţia penalăÎn cea mai largă accepţiune a termenului, infracţiunea este aceafaptă a omului, interzisă de lege sub o sancţiune specifică, represivă, denumităpedeapsă. Infracţiunile reprezintă cele mai grave abateri şi sunt sancţionate denormele jurice penale.Împotriva persoanelor care săvârşesc infracţiuni, societatea estedatoare să reacţioneze în virtutea dreptului de a trage la răspundere penală pefăptuitor şi de a-l obliga să suporte consecinţele faptei sale ilicite. Pentrutragerea la răspundere penală a celor ce comit infracţiuni, statul desfăşoară oactivitate specifică, intitulată justiţie penală.Săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană nu atrage însă înmod automat aplicarea unei pedepse. Sancţionarea făptuitorului nu se poateface decât prin intermediul unui complex de activităţi specifice, îndeplinite deorganele judiciare şi care se finalizează prin condamnarea făptuitorului decătre instanţa de judecată. Prin termenul “justiţie penală” înţelegem aşadaractivitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti în materie penală, prinintermediul căreia, cei care comit infracţiuni, sunt judecaţi şi sancţionaţi penal.De cele mai multe ori, judecarea şi condamnarea infractorilor nuse pot face fără ajutorul altor activităţi complementare ca: identificareafăptuitorilor, stabilirea vinovăţiei acestora, strângerea probelor, etc. şi caresunt îndeplinite de alte organe ale statului decât instanţele judecătoreşti.Aceste activităţi auxiliare justiţiei penale sunt desfăşurate de către procurori şi6

organele de cercetare penală şi poartă denumirea generică de urmărirepenală, aşa după cum organele de stat care o desfăşoară sunt intitulate organede urmărire penală.Actul de justiţie penală este deci precedat de activitatea de urmărirepenală. Organele statului care realizează urmărirea penală şi judecareainfractorilor sunt denumite organe judiciare, iar activitatea acestora esteintitulată activitate judiciară. De remarcat este faptul că noţiunea deactivitate judiciară este mai largă decât aceea de justiţie penală, iar organelejudiciare includ pe lângă judecători ori instanţe judecătoreşti şi organele deurmărire penală.Justiţia penală ca activitate specifică este înfăptuită doar de instanţelejudecătoreşti, iar articolul 126 alineatul 1 din Constituţie prevede în acest senscă “justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalteinstanţe judecătoreşti stabilite de lege”.În activitatea judiciară, pe lângă organele specializate ale statului(organe de cercetare penală, procurori, judecători de drepturi şi libertăţi,judecători de cameră preliminară şi instanţe de judecată), mai participăavocaţii, părţile (inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente),subiecţii procesuali principali (suspectul şi partea vătămată) precum şi alţisubiecţi procesuali (martori, experţi, interpreţi, agenţi procedurali, organespeciale de constatare, precum şi orice alte persoane sau organe cu drepturi şiatribuţii în procedurile judiciare penale, prevăzute în lege).2. Procesul penal, mijloc de realizare a justiţiei penaleDupă cum am văzut deja, săvârşirea unei infracţiuni nu declanşeazăautomat aplicarea sancţiunii. La aceasta se ajunge doar după parcurgerea unuiansamblu de activităţi specifice, denumite în mod generic, proces penal.Procesul penal se defineşte ca fiind activitatea reglementată de lege,desfăşurată de organele judiciare, cu participarea părţilor, avocaţilor şi a altorsubiecţi procesuali, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelorce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiunesă fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fietrasă la răspundere penală.Din această definiţie se pot desprinde scopul şi trăsăturile specificeprocesului penal.Scopul direct şi imediat al procesului penal este constatarea la timp şiîn mod complet a infracţiunilor şi tragerea la răspundere penală a celor care le7

au comis, iar scopul indirect sau mediat este asigurarea ordinii de drept,precum şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor.Ca trăsături ale procesului penal, în baza definiţiei date putemenumera:- procesul penal este o activitate complexă, dinamică şi organizată încare se urmăreşte aflarea adevărului (însăşi denumirea de proces derivă dincuvântul latin “processus” care înseamnă progres, înaintare ).- procesul penal se desfăşoară în baza legii. Legea reglementează foarteprecis drepturile şi obligaţiile participanţilor, modalităţile în care trebuie să seefectueze anumite activităţi, succesiunea lor, conţinutul unor acte procedurale.Încălcarea legii în procesul penal va atrage aplicarea unor sancţiuni de dreptadministrativ, civil sau chiar penal acelor subiecţi care au încălcat legea înrealizarea activităţii procesuale.- la desfăşurarea procesului penal participă organele judiciare, avocaţii,părţile şi alţi subiecţi procesuali.- procesul penal se desfăşoară într-o cauză penală. Doar săvârşirea uneiinfracţiuni poate declanşa procesul penal. Fapta săvârşită constituie obiectulmaterial al procesului penal, iar raportul juridic de drept penal corespunzător,este obiectul juridic al procesului penal.Ca activitate complexă în care sunt antrenate organele judiciare, părţileşi alte persoane, procesul penal cuprinde patru faze:1. Urmărirea penală: ea vizează identificarea făptuitorilor,administrarea probelor, luarea măsurilor procesuale precum şi decizia de atrimite sau nu în judecată persoana vinovată.2. Procedura camerei preliminare: această fază este ulterioarătrimterii în judecată şi are ca scop verificarea competenţei şi legalităţiisesizării instanţei, a legalităţii probelor administrate şi actelor efectuate deorganele de urmărire penală.3. Judecata: cea mai importantă fază, permite continuareaactivităţii începute în faza urmăririi penale, desfăşurându-se cu respectareaprincipiilor de publicitate, oralitate, contradictorialitate, continuitate şinemijlocire şi soluţionează conflictul de drept penal născut din săvârşireainfracţiunii.4. Executarea hotărârilor penale: constă în aducerea laîndeplinire a dispoziţiilor conţinute în hotărârile judecătoreşti rămasedefinitive.În literatura de specialitate se afirmă că există şi o fază ulterioară fazeide executare a hotărârilor penale, aşa numita fază post-executorie care are cascop stingerea consecinţelor condamnării: reabilitarea, repararea pagubeimateriale ori a daunei morale în cazul privării nelegale de libertate,8

condamnării pe nedrept sau în alte cazuri. Unii autori contestă existenţa celeide-a patra faze a procesului penal, considerând că procesul penal ia sfârşitodată cu executarea pedepsei. Cu toate acestea, în realitate, încheiereaexecutării pedepsei nu duce la stingerea tuturor consecinţelor condamnării.Aceste faze caracterizează procesul penal tipic, dar există şi situaţiicând legea reglementează procese penale atipice cărora le lipsesc atât fazacamerei preliminare, faza de judecată cât şi executarea şi faza post-executorie(acele procese penale care iau sfârşit în urma ordonanţei procurorului descoatere de clasare sau renunţare la urmărirea penală).3. Dreptul procesual penal. Obiect. Ştiinţa dreptului procesualpenalDreptul procesual penal este definit ca ansamblul normelor juridicecare reglementează procesul penal. Cele mai multe norme de drept procesualpenal se regăsesc în Codul de procedură penală, în Legea nr. 304/2004 privindorganizarea judiciară, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şiprocurorilor, Legea nr. 567/2004 privind personalul auxiliar de specialitate alinstanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi în altelegi speciale.Obiectul dreptului procesual penal îl constituie chiar procesul penalşi deci cele două noţiuni nu trebuie confundate: procesul penal este o activitatereglementată de lege, pe când dreptul procesual penal este un ansamblu denorme juridice.Ştiinţa dreptului procesual penal este ştiinţa care se ocupă cu studiulacestor norme juridice şi ea are ca obiect studierea normelor juridiceprocesual-penale şi a raporturilor juridice pe care acestea le reglementează.Prin urmare, ştiinţa dreptului procesual penal este un ansamblu de cunoştinţedespre dreptul procesual penal.Ca metode, această ştiinţă foloseşte: metoda logică, metodacomparativă, metoda istorică, etc. şi îşi desfăşoară activitatea în următoareledirecţii:- cercetarea normelor de drept procesual penal în vigoare (adreptului pozitiv),- cercetarea practicii judiciare în aplicarea normelor de dreptprocesual penal- studiul legislaţiei, practicii judiciare şi a lucrărilor despecialitate apărute în alte ţări9

- valorificarea ideilor inovatoare în domeniul procedurii penaleŞtiinţa dreptului procesual penal colaborează şi cu alte ştiinţe cum ar fi:ştiinţa dreptului penal, medicina legală, criminalistica, psihologia judiciară,statistica judiciară, psihiatria judiciară, etc.4. Raportul juridic procesual penal. Noţiune, conţinut şi trăsăturiSăvârşirea unei infracţiuni dă naştere unui raport de conflict, iar prinaducerea acestui conflict în faţa organelor judiciare, în vederea soluţionării, secreează un raport juridic procesual penal.Raporturile juridice care apar în cadrul procesului penal şi suntreglementate de normele procesual penale, poartă denumirea de raporturijuridice procesual penale.Ca orice raport juridic şi raportul juridic procesual penal are caelemente constitutive:1. subiecţii2. conţinutul3. obiectul.Subiecţii raportului juridic procesual penal sunt participanţii la procesulpenal şi anume: organele judiciare (instanţa de judecată, judecătorul decameră preliminară, judecătorul de drepturi şi libertăţi, procurorul, organele decercetare penală), avocaţii, părţile (inculpatul, partea civilă, partearesponsabilă civilmente), subiecţii procesuali principali (suspectul şi parteavătămată), precum şi alţi subiecţi procesuali.Conţinutul raportului juridic procesual penal este format din totalitateadrepturilor şi obligaţiilor pe care le au participanţii la procesul penal.Obiectul raportului juridic procesual penal îl constituie stabilireaexistenţei sau inexistenţei raportului juridic penal şi determinarea conţinutuluiacestui raport juridic.Raporturile juridice procesual penale se caracterizează prin următoareletrăsături specifice:- sunt raporturi juridice de putere, adică prin ele se manifestăautoritatea şi puterea statului în domeniul tragerii la răspundere penală apersoanelor care săvârşesc infracţiuni- iau naştere de cele mai multe ori în afara acordului de voinţă alpărţilor, întrucât relaţiile sociale se transformă în raporturi juridice procesualpenale la iniţiativa organelor judiciare competente10

- în raporturile juridice procesual penale, unul din subiecţi esteîntotdeauna un organ de stat.- drepturile subiective ale organelor judiciare constituie de faptobligaţii pentru aceste organe, ( de ex. când se afirmă că procurorul are dreptulsă pună în mişcare acţiunea penală, prin aceasta se înţelege că el are obligaţiasă acţioneze astfel atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.5. Izvoarele dreptului procesual penalDin punct de vedere material, prin izvor al dreptului sau izvor dedrept, se înţeleg condiţiile materiale de existenţă ale societăţii.Din punct de vedere formal sau juridic, izvoarele dreptului procesualpenal sunt reprezentate de normele juridice obligatorii care au ca obiect dereglementare modul de desfăşurare a procesului penal.Concret, izvoarele juridice ale dreptului procesual penal sunturmătoarele:a. Constituţia care stabileşte reguli cu caracter general ce prezintăaplicabilitate în înfăptuirea justiţiei, cum ar fi: egalitatea cetăţenilor în faţalegii, inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea libertăţii şi siguranţeipersoanei, prezumţia de nevinovăţie, etc.b. Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 135/2010,principalul izvor de drept procesual penal, este structurat pe două părţi: parteagenerală şi partea specială. El conţine majoritatea dispoziţiilor ce guverneazădesfăşurarea procesului penal.c. Codul penal conţine şi el anumite dispoziţii referitoare ladesfăşurarea procesului penald. Codul civile. Codul de procedură civilăf. alte legi speciale cum ar fi: Legea nr. 304/2004 privind organizareajudiciară, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului depersoane, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, etc.g. tratatele şi convenţiile internaţionale prin care statele lumii îşiacordă reciproc asistenţă juridică şi la care România a aderat.Mai există însă şi izvoare de drept procesual penal, subordonate legii şiaici putem enumera: hotărârile de guvern, ordonanţele de urgenţă,ordinele ministrului de justiţie, deciziile Curţii Constituţionale, deciziileÎnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date în urma recursurilor în interesullegii, deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului.11

În ceea ce priveşte practica judiciară sau jurisprudenţa, ea nu esteconsiderată izvor de drept, dar ea poate influenţa, atunci când este conformăcu legea, soluţionarea cauzelor penale.Cutuma (obiceiul) nu constituie nici ea izvor de drept procesual penal,deoarece desfăşurarea procesului penal nu se poate face în baza unor reguli deconduită fără caracter obligatoriu.6. Normele procesual penale şi interpretarea lorNormele procesual penale sunt acele norme juridice carereglementează desfăşurarea procesului penal. Ele se adresează doar celor careparticipă la procesul penal şi în ele se prevăd organele competente săîndeplinească activităţile procesual-penale, atribuţiile acestora, drepturile şiobligaţiile persoanelor care participă la procesul penal, sancţiunile care pot fiaplicate în cazul încălcării normelor procesual penale.Structura normei juridice procesual penale este aceeaşi cu a oricăreinorme juridice: ipoteză, dispoziţie şi sancţiune, cu diferenţa că uneori dincuprinsul normei lipseşte fie ipoteza, fie sancţiunea, or

Dreptul procesual penal este definit ca ansamblul normelor juridice care reglementează procesul penal. Cele mai multe norme de drept procesual penal se regăsesc în Codul de procedură penală, în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi