PIAŢA CĂRŢII ŞI PRINCIPALELE EI CARACTERISTICI

În domeniul cărţii ştiinţifice – în special, putem distinge între cererea potenţială şicerea efectivă.Cerea potentiala este generată de nevoia de informare/perfecţionare şidorinţa achiziţionării unor lucrări de specialitate, cererea efectivă fiind legată de venituri,iar consumatorii de carte ştiinţifică: cercetători, profesori, studenţi ş.a., nu se numărăprintre categoriile sociale favorizate din punct de vedere al veniturilor, se plasează multsub nivelul cererii potenţiale.B. Elasticitatea cererii exprimă (în orice economie, indiferent de naturabunurilor) sensibilitatea cererii la modificarea preţului unitar şi se apreciază cu ajutorulaşa-numitului coeficient de elasticitate a cererii în funcţie de preţ (K), definit astfel:K - Δ%C / Δ%PUnde ΔC este modificarea procentuală a cererii, iar ΔP este cea a preţului.În funcţie de valoarea faţă de (1) a lui K, se disting trei tipuri de elasticitate:elastică: K 1, caz în care, dacă preţul scade, venitul total (al vânzătorului)creşte;inelastică: K 1, caz în care, dacă preţul scade, venitul total scade şi el;unitară: K 1, caz în care există un echilibru.Impactul modificării preţului asupra evoluţiei procentuale a venitului total(Δ%VT) se determină prin relaţia:Δ%VT (1 – K) Δ%P(vezi [4], pag. 172).Drăgan şi Demetrescu (1998, [5], pag. 75) consideră tipul de cerere în funcţie denatura bunurilor. Astfel, cele de primă necesitate implică o cerere inelastică (veniturilevânzătorului cresc dacă preţurile cresc şi invers – scad, dacă scad)., în vreme ce pentrubunurile superflue (între acestea putem include lesne şi pe cele legate de cultură –insensul cel mai larg-,deci si cultura stiintifica , deci şi anumite genuri de cărţi), vom avea ocerere elastică (veniturile editorilor provenite din vanzarea de carte cresc dacă preţurilescad, şi scad dacă preţurile cresc).C. Conţinutul ofertei. Oferta, în acelaşi sens microeconomic, reprezintăcantitatea dintr-un bun pe care un agent economic (firmă, întreprinzător etc.) sau toţiagenţii economici sunt dispuşi să o producă şi să o desfacă (vândă) într-un anume intervalde timp, în funcţie de preţul unitar şi de contextul economic şi extraeconomic specific.Importanţa condiţiilor extraeconomice specifice asupra cererii şi ofertei(incluzând aici în mod obligatoriu bunurile « superflue » - adică acelea care ţin de cultură,ştiinţă, învăţământ etc.) a fost subliniată de celebrul economist american de origineromână, Anghel Rugină (n. 1913). El a arătat (vezi şi A. Michel, 1994, [6], pag 32) că îneconomiile dezechilibrate, cu inflaţie intensă şi persistentă, din cauza creşterii preţurilorla bunurile substanţiale (« nevoile vitale », în exprimarea lui Nicholas Georgescu-Roegen(1906 – 1932)), cererea se contractă, iar oferta pentru anumite bunuri – exact cele care ţinde ceea ce odinioară se numea « suprastructură » - aproape dispare.Această situaţie a fost denumită « paradoxul Rugină » (vezi [4], pag. 168), darunii economişti nu îl consideră un paradox, ci un lucru normal în astfel de situaţii :cultura nu mai primeşte decât eventual subvenţii minimale de la stat, iar firmele private

nu mai investesc în cultură, întrucât sumele sunt greu de recuperat din activităţile deproducţie obişnuite (vezi [6], pag. 34).Cantitatea dintr-un bun pe care toţi agenţii economici dintr-o anumită ramură aeconomiei sunt dispuşi să o producă (pe baza unei cercetări de marketing) şi să o vândăde-a lungul unei anumite perioade de timp formează aşa-numita ofertă a pieţei.Organizaţiile ce produc un bun bine definit (sau o serie de bunuri strâns înrudite)formează o industrie.Astfel, producţia de carte este asigurată de ceea ce denumim industria editorialăcare, în etapa actuală, nu mai este din punct de vedere topologic o partiţie (un simpluexemplu de la noi : Editura TEHNICĂ nu mai publică exclusiv cărţi « tehnice », ci şi-ainstituit colecţii de filosofie a ştiinţei şi tehnicii, de divertisment – jocul GO, « cubulRUBIK », jocul SUDOKU, etc.).Oferta şi cererea sunt legate indisolubil între ele. În producţia de bunuri materiale(“marfare” – adjectiv acum la modă printre economişti), cererea este cea care determinăaproape univoc oferta. Nu se vor fabrica, cel puţin nu în cantităţi semnificative, produsecare nu se cer, care nu sunt utile unei clase largi de consumatori.W. E. Deming (1900 - 1993), cunoscut calitolog american, spunea (vezi articolulsău “What happened in Japan?”, 1967, în revista Industrial Quality Control – S. U. A.) că,dacă un întreprinzător doreşte să vândă pe piaţă cât mai mult timp, « trebuie să producăbine acel produs care se cere şi la un preţ de desfacere suportabil de către consumatoriiţintă ».În ceea ce priveşte produsele intangibile, adică informaţia ştiinţifică în cazulnostru, cererea şi oferta se află într-o relaţie mult mai complexă decât în cazul obişnuit alsituaţiei produselor uzuale. Acestea (cererea şi oferta) se întrepătrund în cele mai multecazuri şi nu există o relaţie absolută de implicare univocă: cererea poate influenţa oferta,dar şi oferta poate determina cererea.Vom discuta aceste aspecte în cele ce urmează.3. Cazul producţiei de carteFiind în final o „marfă”, o unitate de produs fizică, orice carte, în raport cuproducătorul (autorul, editura tipografia) şi cu cititorul/utilizatorul de informaţieconţinută, ascultă de legile economiei de piaţă. Ea are un preţ unitar, este editată într-unnumăr dat de exemplare (în funcţie de decizia managerială a editurii), scopul fiindabsorbţia acesteia într-un timp rezonabil de scurt de către nişa de piaţă specifică a celorinteresaţi.Cererea de carte ştiinţifică este determinată de mai mulţi factori şi anume :1) numărul de utilizatori interesaţi în mod real de informaţia ştiinţifică/tehnicăoferită de acele cărţi ;2) actualitatea domeniilor abordate ;3) impactul colateral al informaţiei în alte ramuri ştiinţifice, decât cea directabordată ;4) posibilele efecte economice care s-ar obţine în urma aplicării cunoştinţelorprezentate ;5) deschiderea unor noi direcţii de cercetare şi aplicare.

Există probabil şi alţi factori – printre care i-am aminti pe cei de care ţin dedomeniul învăţământului (de stat sau privat), domeniu în care cererea, respectiv oferta,sunt determinate de caracterul specific al acestui segment de piaţă.Mecanismele de reglare a cererii şi ofertei în ceea ce priveşte producţia de cartesunt (credem) mult mai complexe decât cele din cazul produselor „substanţiale”.Cartea ştiinţifică oferă în primul rând informaţie. Această informaţie poate fi înbună măsură o noutate sau poate fi o sinteză (întotdeauna necesară activităţii de cercetareşi didactice) a cunoştinţelor/teoriilor acumulate până la un moment dat într-un anumedomeniu.Este important să decelăm modurile în care se întrepătrund cererea şi oferta înproducţia de carte ştiinţifică.Trebuie, de la bun început, să punctăm următoarele :a) Cercetarea ştiinţifică fundamentală (în orice domeniu) are propriile ei legi deexistenţă : ea este – aşa cum spune filosoful român Vasile Tonoiu (vezi [7] –autodoxă şi ecoimună, adică ea reia teme proprii, le dezvoltă, le expune fără a fiînfluenţată de elemente externe precum « la ce se aplică » (la ce folosesc), careeste eficienţa lor economică etc. ;b) Cercetarea fundamentală poate funcţiona fără a fi legată în mod obligatoriu deaplicaţii : în cadrul propriului ei sistem de axiome, postulate, ipoteze etc., oanumite teorie se poate dezvolta independent de eventualele sale utilizări/aplicaţiipe care, uzual, le denumim practice ;c) Cercetarea fundamentală este, în bună măsură, o sursă pentru aplicaţii şiconstituie 100% baza teoretică pentru deciziile tehnico-economice şi/sauadministrative care se iau în activitatea de aplicare a metodologiilor de lucru îndiverse domenii de activitate;d) Rezultatele cercetării fundamentale constituie baza pe care se sprijină redactareaunor documente tip standard (standardele ISO Seria 9000 – 2000 privindmanagementul calităţii, de exemplu), a unor proceduri redactate de diferiteorganisme naţionale şi internaţionale, referitoare la aplicarea unor metode deprelucrare statistică a datelor, de analize de laborator privind incertitudinea demăsurare (de pildă) şi multe altele;Din aceste motive – şi probabil şi din altele – producţia de carte ştiinţifică areunele trăsături specifice.Oferta de carte ştiinţifică este condiţionată de următoarele elemente:a) publicaţiile ştiinţifice periodice constituie barometrul tendinţelor actuale îndiferite domenii particulare;b) există şi în ştiinţă o anumită „modă”; în acest sens, încă din anii ’70, cunoscutulstatistician american John Wolfowitz (1900 – 1981) scria în 1966 („Reflectionson the future of mathematical statistics”) următoarele:„Moda în matematică se schimbă, iar domenii care odinioară erau considerate cafiind de un interes ştiinţific excepţional sunt acum privite ca neinteresante sau purşi simplu perimate (de exemplu, geometria proiectivă).Unele domenii – cum ar fi de pildă ecuaţiile diferenţiale – le vom avea tot timpulactuale, cel puţin ca domeniu de studiu; necesităţile ştiinţei şi ale tehnologiei suntsuficiente pentru aceasta.”

În ceea ce priveşte statistica matematică, acelaşi Wolfowitz remarca următoarele:se iroseşte mult talent şi multă energie pentru a rezolva probleme dificile din punct devedere matematic, dar care nu contribuie la dezvoltarea esenţială a statisticii şi care nurezolvă probleme reale şi care – mai mult – nici măcar nu sunt prea interesante pentrumatematică per se.„Pentru a supravieţui, statistica – scrie autorul – trebuie să fie mult mai receptivăla necesităţile aplicative.” (vezi „Gânduri despre ştiinţa statisticii – culegere şi traduceri”,Preprint No. 7603, CSM, Bucureşti, pp. 32 – 33).Avertismentele lui Wolfowitz, dar nu numai, au contribuit la adoptarea unorpolitici editoriale ale unor cunoscute companii de editură din S. U. A., de exemplu, careşi-au axat oferta de carte pe baza acestor „presiuni” din partea aplicativă. Astfel,cunoscuta editură Academic Press şi-a înfiinţat colecţia „Statistical Modeling andDecision Science” în care au apărut până acum peste 30 de lucrări.Editura Marcel Dekker din New York a inaugurat o serie intitulată „Statistics:textbooks and monographs” care să răspundă cerinţelor învăţământului universitar şicelor din cercetarea de profil. Au apărut în această colecţie peste 180 de volume caretratează teme interdisciplinare, precum proiectarea experimentelor în tehnică, medicină,agrobiologie etc. Această ofertă este rodul unor cereri concrete venite din mediileştiinţifice respective, ea răspunzând în acelaşi timp şi unor necesităţi practice.Producţia de carte poate deci:(i)reprezenta o ofertă declanşată de cererea unei părţi substanţiale aconsumatorilor de informaţie (ştiinţifică, în cazul nostru);(ii)diversificarea tematică şi ponderea, mai mare sau mai mică, a volumului decarte produs depinde de:- factorul demografic, adică numărul de receptori dintr-un anumit domeniu;- importanţa (prioritară sau nu) pentru economia unei ţări a subiectelortratate;- efectul direct în cercetarea aplicativă.Din aceste motive, se constată că producţia de carte este dominată în general decerinţele tehnico-economice ale unei anumite zone geografice: nu va exista o cereremasivă de carte în domeniul topologiei algebrice (de exemplu) pentru că numărulpersoanelor interesate de subiect este relativ mic sau chiar foarte mic. În schimb, o cereresemnificativă se constată pe domenii ca fiabilitatea şi durabilitatea produselor, metodelecantitative in managementul calităţii, explicarea şi construirea procedurilor de anal

1. Principalii actori pe piaţa de carte.Caracteristici esenţiale ale cererii şi ofertei de carte Vom aborda problema cererii şi ofertei în cazul producţiei de carte, ţinând seama atât de caracterul de produs fizic (de unitate de produs) al cărţii, cât şi de conţinutul său