Psihologie. Manual Pentru Clasa A X-a - WordPress

MANUAL DE PSIHOLOGIEcea manifestã, deseori între ele existând o contradicþie netã (o persoanã care se bucurãde producerea unui eveniment trist poate afiºa în exterior o mascã de tristeþe).S\ presupunem c\ merge]i cu familia într-o vizit\ la ni[te cuno[tin]e pentru a petreceajunul Cr\ciunului. Gazdele, foarte amabile, între]in o atmosfer\ prieteneasc\ [i, la unmoment dat, v\ servesc cu o pr\jitur\ tradi]ional\ în anumite zone, numit\ julf\ (pr\jitur\preparat\ din semin]e de cânep\ pr\jite [i zdrobite, consumat\ tradi]ional în ajunulCr\ciunului). Dup\ ce gusta]i, v\ da]i seama c\ nu v\ place, dar din polite]e mânca]ipor]ia oferit\ de gazd\. Atunci când sunte]i întrebat spune]i c\ pr\jitura este foartegustoas\, de[i în realitate o mânca]i cu greu. În acela[i timp, nici mobilierul din apartamentnu este chiar pe gustul vostru, îns\ afirma]i în fa]a gazdelor c\ este foarte potrivit [imodern, iar dac\ ar fi s\ face]i o alegere atunci a]i opta pentru un astfel de mobilier.Observ\m aici aspectele latente [i aspectele manifeste ale psihicului. Latent, pr\jituraare un gust oribil, iar mobilierul este inestetic [i lipsit de modernism. Manifest, pentru aface o impresie bun\, v\ declara]i încântat de gustul pr\jiturii [i de modul în care estemobilat apartamentul. Important este c\ face]i eforturi pentru a exprima în exteriorsatisfac]ie. Din acest exemplu observ\m cât de dificil\ este cunoa[terea autentic\ aaltei persoane.e) Psihicul dispune de manifestãri normale, dar ºi de manifestãri patologice. Dificultateaconstã în a stabili graniþa dintre normal ºi patologic. Pe un fond normal putem întâlnimanifestãri mai ciudate, iar pe un fond patologic putem întâlni suficiente momente denormalitate. Deoarece criteriile de diferenþiere a stãrilor normale de cele patologicesunt greu de stabilit, unii autori propun renunþarea la o delimitare fixã, vorbind de uncontinuum, de o trecere treptatã de la o stare la alta (de la anormalitatea extremã lanormalitatea idealã sau de la patologia extremã la sãnãtatea perfectã). Persoanele bineadaptate sunt plasate în acest continuum aproape de polul normalitãþii ideale. Persoanelesituate cel mai aproape de acest pol sunt cele care îºi dau seama de potenþialul lor ºisunt creative.Un pacient dintr-un spital de psihiatrie îl întreab\ într-o zi pe medicul s\u curant: Doctore, de ce considera]i c\ voi sunte]i normali, iar noi anormali? . F\când pe naivul,medicul afirm\ c\ nu [tie, dar ar fi interesat s\ afle r\spunsul. E foarte simplu, spunepacientul. Voi sunte]i considera]i normali pentru c\ sunte]i mai mul]i, iar noi anormalipentru c\ suntem mai pu]ini. Dac\ acest raport ar fi invers, atunci noi am fi cei normali[i voi cei anormali. Observãm cã împãrþirea indivizilor în douã categorii normal ºi patologic s-a fãcutpe baza criteriului statistic. Este vorba, în acest caz, de un criteriu obiectiv de definirea normalitãþii, independent de toate sistemele de valori. Criteriul poate fi stabilit înmanierã practicã. Deviaþiile într-o direcþie sau alta faþã de tendinþa centralã (medie) suntconsiderate anormale. O deviaþie mai mare este gravã ºi semnificã o anormalitate maiaccentuatã.Dar existã ºi alte criterii în baza cãrora se face aceastã împãrþire. Teoria normei socialese referã la faptul cã persoanele au rolul lor ºi anumite aºteptãri referitoare la maniera încare ceilalþi îºi exercitã rolul. Teoria normei sociale þine cont de convingerile membrilorsocietãþii, convingeri care pot fi în acord sau nu cu un comportament obiectiv al acestorpersoane. Conform teoriei normei sociale comportamentul care se depãrteazã de tot ceeace este cunoscut ca un comportament moral este considerat anormal, contra naturii,8

PROCESELE PSIHICE {I ROLUL LOR N EVOLU}IA PERSONALIT }IIcriticabil din punct de vedere moral ºi expresia unei maladii. Teoria normei socialesubliniazã faptul cã anormalitatea este legat\ de culturã. Toate criteriile de stabilire aanormalitãþii sunt determinate de cultura de care aparþine o persoanã ºi trebuie luate nconsiderare în func]ie de contextul cultural al acestei persoane. Greºeala, culpabilitatea ºimoralitatea sunt în relaþie cu definiþiile sociale. Schimbãrile valorilor culturale ale societãþiideterminã schimbãri în maniera de categorizare a unor manifestãri.S\ presupunem c\ o coleg\ vine într-o zi la [coal\ acoperit\ cu un voal pentru a nu i semai vedea fa]a. Ve]i fi total surprin[i de atitudinea colegei voastre [i îi ve]i etichetacomportamentul ca anormal. Într-o ]ar\ fundamentalist musulman\ acoperirea fe]ei cuun voal este impus\ de normele religioase, femeilor interzic ndu-li-se expunerea fe]eiîn public. Dac\ o femeie îndr\zne[te s\-[i expun\ fa]a, comportamentul acesteia esteconsiderat anormal [i condamnat de membrii societ\]ii. Constat\m cu u[urin]\ c\ ceeace este permis într-o cultur\ poate fi total interzis în alta.f) Psihicul este determinat, dar ºi determinant. Psihicul este cauzat, influenþat defactori ºi de condiþii naturale ºi sociale, de experienþa personalã a fiecãrui individ, eldispunând totodatã ºi de iniþiative ºi acþiuni determinative.Omul este ca un animal cultural pentru cã pe durata copilãriei este incapabil sãsupravieþuiascã fãrã o legãturã cu pãrinþii sau, mai larg, cu membrii societãþii. El primeºtemijloacele de subzistenþã, precum ºi pregãtirea, modelarea competenþelor. Acestea sunttransmise pe cale educativã, iar el intrã astfel în posesia achiziþiilor anterior acumulate desocietate. Pentru a putea beneficia de aceste cuno[tin]e omul dispune atât de capacitãþiproprii speciei sale, ce intervin în conduitele sale inteligente, cât ºi de caracteristiciindividuale, determinate genetic.Aspectul determinat al psihicului este demonstrat de studiile privind efectele psihologice ale factorilor culturali asupra performanþelor ºcolare ale copiilor. Cauza eºeculuiºcolar nu este de naturã ereditarã, ci poate þine [i de limbajul folosit de copii în mediul lorcultural cel din familie ºi de pe stradã.În ceea ce priveºte aspectele determinative, constatãm cã o persoanã cu un temperamentcoleric poate determina situaþii conflictuale în cadrul unor interacþiuni de grup din cauzacomportamentului impulsiv ºi autocontrolului scãzut.1.2. Clasificarea proceselor psihiceProcesele psihice se diferenþiazã dupã urmãtoarele criterii: conþinutul informaþional,structurile funcþionale ºi operatorii, modul în care se organizeazã ºi se regleazã.Luând în consideraþie cele trei aspecte de mai sus, constatãm existenþa urmãtoarelorprocese psihice: senzaþii, percepþii, reprezentãri, gândire, memorie, imaginaþie, motivaþie,emoþie ºi voinþã. La acestea se adaugã atenþia ºi limbajul, care nu sunt procese psihice,pentru cã nu furnizeazã informaþii specifice, însã faciliteazã ºi însoþesc desfãºurareaanumitor procese psihice.Procesele psihice pot fi divizate în: Procese psihice cognitive, care la rândul lor se împart în douã subcategorii: Procese psihice cognitiv-senzoriale (senzaþii, percepþii ºi reprezentãri); Procese psihice cognitiv-intelectuale (gândire, memorie, imaginaþie); Procese psihice reglatorii (motivaþie, emoþie ºi voinþã).9

MANUAL DE PSIHOLOGIEProcesul psihic este definit prin trei parametri:1. Un conþinut informaþional care vizeazã anumite laturi ale realitãþii ºi ale fiinþeiproprii (forma, mãrimea ºi tridimensionalitatea pentru percepþie, gustul unor alimentepentru senzaþiile gustative, leziunile unor organe interne pentru senzaþiile dedurere etc.);2. Funcþii ºi structuri operaþionale specifice de realizare (funcþia de cunoaºtere, dereglare, de energizare sau direcþionare a activitãþii);3. Modalitãþi subiective ºi comportamente caracteristice (imaginea pentru percepþie,ideea pentru gândire, trãirea subiectivã pentru emoþie, orientarea spre scop ºiefortul psihic pentru voinþã).Este necesar sã menþionãm cã procesele psihice nu sunt izolate, ci intrã în interacþiune,funcþionând simultan ºi alcãtuind un sistem.Un sistem este un ansamblu de elemente aflate în interacþiune ordonatã, non-întâmplãtoare, din care rezultã proprietãþi ale ansamblului diferite de proprietãþile elementelorcomponente.1. Daþi alte exemple din care sã rezulte diferenþa dintre starea latentã ºi cea manifestã apsihicului.2. Cãutaþi un alt exemplu pentru a demonstra modul în care produsul rezultat în urma uneiactivitãþi influenþeazã un anumit proces psihic.2. Ipostazele psihicului[i rela]iile dintre ele2.1. Con[tiin]aSe afirmã frecvent cã psihicul uman este superior datoritã faptului cã este caracterizat prinapariþia conºtiinþei. Definirea ºi explicarea conºtiinþei au devenit o problemã importantãpentru psihologi, aceºtia fiind frãmântaþi de multe întrebãri. Ce este conºtiinþa? Unde esteea localizatã? Care sunt funcþiile conºtiinþei? Au animalele conºtiinþã, ºi dacã au, cum sedeosebeºte aceasta de conºtiinþa umanã? Cum se dezvoltã conºtiinþa este prezentã înaintede naºtere sau apare la un timp dupã naºtere? Existã la oameni ºi procese psihiceinconºtiente? Au oamenii o singurã conºtiinþã sau mai multe?Conºtiinþa implicitãPentru o înþelegere adecvatã a conºtiinþei, vom porni de la un exemplu.S\ presupunem c\ ie[i]i din cas\ [i v\ îndrepta]i spre [coal\ într-o zi c\lduroas\ devar\. Ve]i constata c\ în câmpul vostru perceptiv exist\ o multitudine de stimuli careac]ioneaz\ în acela[i timp asupra voastr\. To]i ace[ti stimuli, care formeaz\ peisajul10

PROCESELE PSIHICE {I ROLUL LOR N EVOLU}IA PERSONALIT }IIstr\zii, au o ac]iune difuz\, adic\ v\ ofer\ informa]ii globale despre strad\ f\r\ ofocalizare direc]ionat\ spre obiecte specifice. Mergând spre [coal\, v\ gândi]i la orelepe care le ave]i în ziua respectiv\, probabil dac\ ve]i fi sau nu ascultat la o anumit\materie, f\r\ s\ fi]i atent la detaliile peisajului din jur. La un moment dat ajunge]i la ointersec]ie [i dori]i s\ traversa]i strada. În acel moment observa]i c\ o ma[in\ seapropie în vitez\ de intersec]ie. Atunci v\ opri]i, a[tepta]i s\ treac\ automobilul [i apoiv\ angaja]i în traversarea str\zii.Sã analizãm ce s-a întâmplat în acele clipe. În momentul în care v-aþi oprit la intersecþie,lãsând automobilul sã treacã, aþi avut conºtiinþa faptului cã ceva vã pune viaþa în pericol.Este vorba aici despre conºtiinþa implicitã, care constã într-o separare confuzã a fiinþeivoastre de alte obiecte sau fiinþe.Aceastã formã a conºtiinþei o regãsim în multe situaþii în care se produce o detaºarenetã, dar confuzã, neexplicitatã verbal, între noi ºi alte obiecte pe care ºtim sã le manevrãm.Astfel, un conducãtor auto, când ajunge în faþa maºinii sale, scoate cheile din buzunar,deschide portiera, urcã la volan ºi apoi acþioneazã comenzile pentru a pune maºina înmiºcare. În acest caz, el este conºtient de faptul cã maºina este un obiect diferit de propriapersoanã, obiect pe care-l poate manevra ºi faþã de care are reacþii specifice.Aceastã formã de conºtiinþã o întâlnim ºi la unele speciide animale. De exemplu, o pisicã, oricât de flãmândã ar fi,nu sare de la patru metri înãlþime pentru a prinde o bucatãde carne, deoarece are conºtiinþa pericolului, printr-o apre con[tiin]a implicit\ciere implicitã a riscului la care se expune. Este evident con[tiin]a reflexiv\faptul cã, deºi pisica are implicit conºtiinþa pericolului, ea(explicit\)nu dispune de mecanisme verbale cu ajutorul cãrora sãpoatã explica în ce constã pericolul la care s-ar expunedacã ar sãri de la patru metri.Conºtiinþa implicitã este un fel de scenã în care se petrec evenimentele, forma în caree trãit orice fenomen. Este o structurare a trãirilor prin care noi ne simþim participanþi laceea ce se întâmplã în jurul nostru.Conºtiinþa implicitã este o conºtiinþã în acþiune, un câmp al prezentului ºi al prezenþeinoastre în lume.Conºtiinþa reflexivã (explicitã)Revenind la exemplul anterior, puteþi constata cã, atunci când vã îndreptaþi spre ºcoalã,în ziua toridã de varã, soarele este prea dogoritor, iar razele fierbinþi vã ard din ce în cemai tare. În acel moment vã gândiþi, folosind limbajul interior, cã nu este sãnãtos sã vãexpuneþi prea mult acþiunii razelor solare deoarece puteþi suferi de insolaþie. Decideþiaºadar cã ar fi bine sã vã expuneþi mai puþin acþiunii razelor solare ºi cãutaþi sã mergeþi pela umbrã pentru a vã proteja.Constatãm cã are loc o discuþie interioarã, o povestire sau un comentariu al propriilorvoastre acþiuni. Acum vorbim de o conºtiinþã reflexivã sau explicitã, deoarece îþi dai seamacã soarele este foarte puternic ºi comentezi, folosind limbajul interior, ce trebuie sã facipentru a evita efectele nedorite. Aceastã formã a conºtiinþei este prezentã numai la om, iarla copil se formeazã pe parcursul dezvoltãrii.Prin cunoaºtere conºtientã se înþelege, în general, o cunoaºtere în cunoºtinþã de cauzã,care presupune urmãtoarele atribute: posibilitatea relatãrii a ceea ce se produce la un moment dat sau a ceea ce s-apetrecut sau se va petrece în viitor;11

MANUAL DE PSIHOLOGIE delimitarea dintre imagine ºi obiectul sau fenomenul care a determinat formareaimaginii; stabilirea unei relaþii cauzale în seria evenimentelor percepute, gândite ºi trãite; delimitarea ºi stabilirea unei ordini deliberate între componentele de bazã aleactivitãþii (motivul scopul mijlocul) ºi analiza acestora prin prisma întrebãrilor de ce ? ºi cum? ; întemeierea ºi motivarea logicã a acþiunii; prevederea consecinþelor acþiunii ºi alegerea variantei optime.Realizarea caracteristicilor de mai sus este posibilã datoritã conþinutului informaþionalspecific ºi diferenþierii funcþionale în interiorul sistemului psihic.Funcþiile conºtiinþeia) Prima ºi poate cea mai importantã funcþie a conºtiinþei este cea cognitivã, decunoaºtere a lumii ºi a propriului Eu. Apariþia conºtiinþei presupune constituireaunui raport cognitiv specific între subiectul cunoscãtor ºi obiectul cunoaºterii.Cogniþia conºtientã oferã omului posibilitatea sã poatã spune nu numai cã ºtie saunumai ce ºtie, ci ºi cã ºtie cã ºtie ºi ºtie cât ºtie. Cunoaºterea conºtientã permiteomului sã acumuleze cunoºtinþe premeditat, din perspectiva existenþei viitoare.b) Funcþia proiectivã se referã la orientarea activitãþii în direcþia transformãrii realitãþii.Prin aceastã funcþie omul reuºeºte sã modifice, sã transforme obiectul în direcþiadoritã. Datoritã proiectivitãþii conºtiinþei apare o dimensiune nouã în structurapersonalitãþii umane: dimensiunea creativitãþii.c) Funcþia anticipativã exprimã tendinþa omului de a face predicþii (presupuneri) înlegãturã cu desfãºurarea evenimentelor ºi de a anticipa mental modificãrile viitoareale obiectului acþiunii, de a planifica ºi programa dinainte desfãºurarea acþiunii.Anticiparea conferã conduitei umane caracterul raþionalitãþii ºi al finalitãþii intenþionate.d) Funcþia de reglare constã în controlul pe care conºtiinþa îl exercitã asupra moduluide desfãºurare a activitãþii comportamentului, asigurându-se eficienþã în raport cuscopul propus. O acþiune este eficientã dacã rezultatul obþinut corespunde cu scopulpropus iniþial. Ceea ce presupune nu numai înregistrarea rezultatului final, ci ºi asecvenþelor parþiale, pentru a putea interveni pe parcurs ºi pentru a înlãtura obstacolele care apar. Un rol reglator important îl exercitã mecanismele conºtiinþei asupradinamicii trãirilor afective ºi trãsãturilor temperamentale.2.2. Subcon[tientulSã presupunem cã sunteþi în camera voastrã ºi vã pregãtiþilecþiile pentru a doua zi în timp ce radioul este deschis.Concentraþi asupra lecturii, nu auziþi muzica, dar dacã seopreºte radioul vã daþi seama imediat de acest lucru. Putemspune, în acest caz, muzica este perceputã subconºtient, fãrãun control atenþional. Atenþia era orientatã spre conþinutultextului citit, iar sunetele muzicale, deºi percepute, nu suntreceptate conºtient, ci la nivel subconºtient.12 Con[tient Subcon[tient Incon[tient

PROCESELE PSIHICE {I ROLUL LOR N EVOLU}IA PERSONALIT }IISubconºtientul este plasat sub nivelul conºtiinþei, într-un spaþiu mai profund, ºi conþinetotalitatea informaþiilor stocate în memorie care pot fi reamintite, precum ºi acteleautomate, priceperile ºi deprinderile ce nu sunt necesare pentru moment. Toate informaþiile amintite rãmân într-o stare latentã ºi sunt actualizate (aduse în conºtiinþã) atuncicând avem nevoie de ele.S\ ne gândim la un conduc\tor auto experimentat. În timp ce conduce ma[ina, elexecut\, în acela[i timp sau serial, diferite mi[c\ri motrice, f\r\ un control con[tient alacestora. Faptul este posibil deoarece, prin repeti]ii numeroase, mi[c\rile motrice serealizeaz\ automat, f\r\ o orientare a câmpului con[tiin]ei spre controlul lor. La fel seîntâmpl\ [i cu informa]iile stocate în memorie. Noi activ\m, la un moment dat, anumiteinforma]ii din domeniul istoriei, dac\ vorbim de r\zboaiele purtate de {tefan cel Marecu turcii, [i informa]ii din domeniul biologiei, dac\ vorbim despre adaptarea unorvie]uitoare într-un ecosistem. Informa]iile respective sunt actualizate pentru moment,aduse în con[tiin]\ pentru a fi folosite, dup\ care revin în subcon[tient [i vor fi din nouactivate dac\ sunt necesare într-un alt moment.Subconºtientul deserveºte permanent conºtiinþa prin activarea ºi actualizarea informaþiilor, a priceperilor ºi deprinderilor necesare desfãºurãrii diferitelor activitãþi.Subconºtientul este considerat o zonã limitã între conºtiinþã ºi inconºtient.2.3. Incon[tientulPentru a înþelege mai bine problema inconºtientului vom relata câteva concluzii experimentalela care au ajuns unii psihologi.Un psiholog a cerut mai multor persoane s\ aleag\ dintr-un raft care se afla în fa]a lor opereche de papuci de cas\ pe care o prefer\. Men]ion\m c\ papucii de cas\ erau confec]iona]i din acela[i material, aveau aceea[i form\ [i culoare. S-a constatat c\ majoritateapersoanelor au ales papucii plasa]i în partea din stânga sus a raftului. Întreba]i de ce auf\cut aceast\ alegere, ei au r\spuns c\ papucii respectivi sunt de o calitate superioar\, de[i,a[a cum am men]ionat, nu existau diferen]e calitative. Explica]ia alegerii f\cute const\ înfaptul c\ atunci când explor\m un câmp perceptiv tendin]a noastr\ este s\ începemexplorarea din col]ul din stânga sus, deoarece a[a ne-am obi[nuit s\ proced\m atunci cândcitim sau scriem un text. Aceast\ tendin]\ de explorare explic\ preferin]a manifestat\ desubiec]i în alegerea papucilor de cas\, [i nu diferen]ele de calitate, culoare sau form\.Constat\m c\ persoanele respective, de[i nu con[tientizau motivul alegerii f\cute, încercautotu[i s\ ofere explica]ii ra]ionale.Într-un alt experiment, unor persoane aflate în stare de hipnoz\ li s-a cerut s\ mearg\ înpatru labe. La revenirea din transa hipnotic\ au fost întreba]i de ce mergeau în patru labe.Majoritatea dintre ei au r\spuns c\ au sc\pat ceva jos [i doreau recuperarea obiectului. {iîn acest caz cauza ac]iunii nu era cunoscut\ con[tient, dar se încerc

recepta]i pentru prima dat\. Dac\ cineva v\ spune c\ în limba malga[\ înseamn\ iubire, cuvântul cap\t\ un în]eles. S\ compar\m îns\ procesele fiziologice care se produc în creierul vostru [i în cel al unui malga[ atunci când se recepteaz\ cuvântul. Procesele sunt absolut identice, dar efectul este total diferit. Necunoscând semnifica]ia